România dă eroare

October 20, 2008

Nu am idee despre ce o să scriu acest articol, însă putem începe gradual de la ceva ce-mi stă pe creier de ceva timp. Ultimul meu articol. Mă refer la cel care a aparut în numarul trecut al revistei Xpune şi care s-a prezentat cu foarte multe greşeli de text. Motivul este un român cu atitudini româneşti şi cu un profesionalism românesc. Acest român, graficianul pe nume Silviu, a avut frumosul interes de a scuipa cu textul meu pe două coloane (asta după ce i s-a atras atenţia că nu arată bine pe una singură), fără a se interesa de eventuale erori. Astfel că textul a ajuns la editură şi apoi în revistă unde voi aţi fost nevoiţi să citiţi ceva fără coerenţă. Vă rog să-mi acceptaţi scuzele pentru acest incident.

În continuare aş dori să filozofăm puţin pe acest subiect. A fost sau nu a fost corect să am o atitudine generalistă şi să pun pe un lucru făcut prost eticheta “românesc”? Un fel de Made in China variantă naţională.

Implicaţiile unui astfel de concept sunt grave. Acest program odată instalat în cap poate oricând prin intermediul unor legături logice bazate pe o eroare de judecată să depăşească anumite bariere şi să păteze spaţii iniţial curate. Pornim de la cazul simplu, “nu cumpăr asta pentru că este făcută în România”. Evident aduce mari probleme economiei naţionale de care depindem cu toţii. Pentru a nu fi înţeles greşit trebuie menţionat că sunt conştient de faptul că majoritatea lucrurilor româneşti sunt de proastă calitate, însă nu toate. Cei care muncesc greu pentru a-şi câştiga respectul şi pentru un ban cinstit ne merită încurajarea.

Alt caz poate fi acela în care ajungem să credem că totul în jurul nostru este o porcărie, deci nu are cine să te aprecieze, nu ai cu cine să concurezi sau nu ai de ce să te stresezi pentru o calitate bună când se câştigă poate mai bine cu muncă puţină şi de mântuială. Ne pierdem timpul căutând vinovaţi fără să realizăm cum încetul cu încetul începem să ne identificăm cu însăşi materialul criticat.

Evoluând în această direcţie românul nu mai este capabil de a-şi recunoaşte duşmanul şi ajunge să se gandească doar la el. Exemplu de solidaritate românească. Au ieşit în stradă funcţionarii publici pentru a cere majorări salariale cu 50%. Cică cereau să aibă parte de aceleaşi drepturi cu ale profesorilor. Mi-a stat mintea în loc. Asta pentru că am aflat de curând că majoritatea dintre ei au salarii de peste 2000 de lei noi, dintre care unii au refuzat să-şi declare averea. Aşa că am înţeles ce se întâmplă de fapt. România este grădiniţa Europei în care copii s-au suparat că vecinul de pat a primit de la educatoare o jucărie mai frumoasă. Ei nu au de unde să ştie că bietul copil este de o mie de ori mai sărac decât ei şi că educatoarea nu mai are alte jucării. Ei vor o jucărie ca a vecinului. Partea bună este că totul s-a terminat când am aflat că şi preoţii vor salarii mai mari cu 50%. Atunci am realizat că totul este doar un vis. Doar într-un coşmar Dumnezeu îţi fură din buzunar în timp ce-ţi ţine lecţii de moralitate încurajându-te să pui bani în cutia milei. Si da, materia nu contează, aruncaţi-o…la preoţi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: