Spiritul timişoreanului
August 1, 2008
A alege orasul sau a fi ales de acesta? Este doar primul pas necesar pentru a pătrunde într-o altă lume. Până la urma orice oraş reprezintă un spatiu nou, cu o energie proprie, care-ţi oferă o trăire specială. Această energie nu poate fi dată decât de oameni, care prin a lor viaţă contribuie total la marele suflet urban.
A vorbi despre partea profundă a oraşului din orice colţ al lui înseamnă a vorbi despre oamenii care trăiesc acolo. Totuşi, deşi individualitaţi, aceştia fac parte dintr-un întreg.
În informaţiile istorice se poate descoperi “gena” psihica din care se alimentează “marele constructor”. Aşezare romană. Punct implicat în acţiunile de stăvilire a înaintării otomane spre centrul Europei…în cele din urmă eliberată de către forţele austriece. În final victorie. Aceasta ajută la o rapidă asimilare a structurilor şi valorilor Europei Centrale. In 21 decembrie 1781, din partea viitorului Imparat Josef al II-lea, Timisoara primeste statutul de “Oras liber regesc”, dupa ce, la 28 iunie 1719 devine capitala unei provincii importante a Monarhiei Habsburgice. O bază importantă pentru un început de civilizaţie.
Un continuu drum înainte plin de tulburări, iată ce se află în spiritul timişoreanului. Monumentul Sfintei Treimi sculptat la Viena şi poziţionat în Piaţa Unirii, reprezintă un alt simbol al rezistenţei. De această dată în faţa unei epidemii repetate de ciumă (1738-1739). Cei 130 de ani de linişte administrativă pun bazele unei civilizatii capabile să se propulseze către un viitor strălucit. După această perioadă, revolutia de la 1848 îşi are un aport considerabil.
Cu baza trecutului clarificată, am rugat câteva persoane din oraş şi din afara lui să construiască profilul caracteristic al timişoreanului. Cuvântul “civilizat” a fost cel mai des folosit în descrierile primite. Sursa este trecutul plin de experienţă şi de deschidere spre cultura diferitelor civilizaţii. Printre cei 400.000 de mii de locuitori, există un număr destul de ridicat al naţionalităţilor maghiare, germane şi sârbo-croate.
Caracterizat ca având o personalitate puternică, timişoreanul ar putea argumenta că mediul intelectual sprijinit de o bună organizare educaţională şi socială îi reprezintă un atu. Riscul este însă vizibil şi de nuanţă psihologică, deoarece toate aceste avantaje culmineză printr-o marginalizare a acestui personaj. Motivul este orgoliul alimentat de imaginea obţinută pe plan naţional.
